In conditiile crizei financiare actuale, in Romania s-au inmultit situatiile in care multi agenti economici s-au lovit de probleme legate de recuperarea debitelor de la diversi parteneri de afaceri.
In contextul in care agentii economici nu au reusit sa transeze problemele in mod amiabil, respectiv recuperarea datoriilor prin esalonare sau prin stingerea lor prin oferirea marfurilor sau serviciilor in contrapartida, singura solutie de a obtine datoria se reduce la intentarea unui proces comercial la instanta de judecata competenta.
Insa, procesul de judecata dureaza foarte mult, ceea ce poate crea un disconfort creditoarei.
In sprijinul creditorilor, legiuitorul a creat o modalitate mai rapida si se presupune, mai eficienta, de recuperare prin judecata a sumelor datorate.
Institutia de recuperare mai rapida poarta denumirea de Somatie de Plata si este reglementata de prevederile Ordonantei de Guvern nr.5 din 2001- privind procedura somatiei de plata si este completata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.119 din 2007- privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale.
In sensul acestor prevederi legale, instanta poate obliga un debitor, in termen relativ scurt, de plata a debitului. In acest sens, creanta trebuie sa indeplineasca cateva criterii obligatorii: sa fie certa, lichida si exigibila.
O creanta este certa cand a fost stabilita printr-un contract si este sustinuta de facturi emise. Un criteriu in plus il reprezinta si prezenta unor comenzi ferme pentru marfuri sau servicii emanate de la debitor. Facturile trebuie sa fie semnate si acceptate pentru plata.
Creanta este lichida cand a fost stabilita in bani si avand un cuantum determinat.
Creanta trebuie sa fie exigibila, in sensul ca termenul de plata sa fi ajuns efectiv la scadenta si termenul de plata fiind depasit. Un element in plus il constituie si punerea in intarziere a debitorului prin notificarea sumei de plata datorate.
In cadrul promovarii somatiei de plata nu este necesara si efectuarea unei proceduri de conciliere prealabila, deoarece concilierea ar afecta realizarea cu celeritate a creantei creditorului si ar contraveni scopului instituirii procedurii somatiei de plata.
De asemenea, este important ca intre creditor si debitor sa nu existe un litigiu, promovat pe calea unei actiuni separate de debitor, prin care acesta din urma sa conteste existenta sau valoarea creantei. In aceasta situatie, somatia de plata ar fi respinsa de instanta de judecata ca fiind inadmisibila in raport cu acele conditii impuse de Ordonanta de Guvern nr.5 din 2001. Emiterea unei somatii de plata va fi respinsa de judecator si in cazul in care solutionarea cauzei va capata caracter contencios, deoarece solutionarea cauzei va presupune o cercetare a fondului, analiza ce nu se poate efectua pe calea sumara a procedurii somatiei de plata, care presupune doar o pipaire a fondului raportului obligational dintre parti.
Un element important in cadrul procedurii somatiei de plata il reprezinta cuantumul taxei de timbru. Astfel, daca o actiune de recuperare a debitului pe drept comun presupune plata taxei de timbru in functie de suma pretinsa, actiunea privind emiterea unei somatii de plata se taxeaza, indiferent de valoarea debitului pretins, cu suma de 39 de lei.
In cazul in care judecatorul va emite o somatie de plata, termenul de plata a debitului nu va fi mai mic de 10 zile si nu va depasi 30 de zile de la data comunicarii acesteia.
Impotriva somatiei de plata debitorul poate formula o actiune in anulare, in termen de 10 zile de la comunicarea hotararii, care se judeca de instanta competenta pentru judecarea fondului in prima instanta.
Pentru creditor, insa, hotararea privind somatia de plata este irevocabila, acesta avand posibilitatea recuperarii debitului pe calea dreptului comun, in cazul in care i-a fost respinsa actiunea.
In concluzie, in conditiile in care sunt intrunite toate conditiile privind caracterul debitului, procedura somatiei de plata poate fi un mijloc eficient si rapid de recuperare a creantei.