Emiterea instrumentelor bancare fără acoperire. Consecințe penale.

În amplul proces economic, societăţile comerciale au implementat, de obicei, plata la termen a mărfurilor şi a serviciilor prin emiterea unor instrumente bancare de plată, care, de cele mai multe ori sunt reprezentate de CEC-uri sau Bilete la Ordin.

Însă, se ivesc situaţii în care la momentul introducerii instrumentelor bancare la plată, în momentul scadenţei, societatea care a emis CEC-ul sau Biletul la Ordin nu mai are sau nici nu a avut disponibil în cont.

În asemenea situaţii, de altfel tot mai frecvente în situaţia economică actuală, o asemenea faptă intră sub incidenţa răspunderii penale, faptă prevazută şi pedepsită de art. 215 alin. 4 Cod Penal Român, precum şi de Legea nr. 59/1934 – asupra cecului. Acest lucru înseamnă că toţi agenţii economici, inclusiv administratorii lor, care nu au o activitate comercială corectă şi nu respectă obligaţiile asumate prin garantarea disponibilului bănesc necesar în momentul emiterii unui instrument de plată sunt pasibili să fie traşi la răspundere prin forţa coercitivă a legii penale, răspundere ce poate fi pasibilă cu privarea de libertate.

Însă, pentru intervenţia răspunderii penale, sunt necesare cumularea mai multor condiţii în cazul conturării infracţiunii de înşelăciune: fapta să fie săvârşită cu intenţie, să existe un prejudiciu, să se reţină în sarcina inculpatului un folos material injust, adică, infracţiunea să fie constituită atât de latura obiectivă, cât şi de cea subiectivă, ş.a.

În practica judiciară s-au creionat, însă, două situaţii în care legea penală este aplicată distinct, aceste situaţii fiind condiţionate de ştiinţa sau nu a beneficiarului lipsei disponibilului bancar în momentul emiterii CEC-ului sau Biletului la Ordin.

Astfel, dacă beneficiarul cecului nu ştia de lipsa disponibilului, fapta persoanei de a emite un cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în tot sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, costituie infracţiunea de înşelăciune ce intră sub incidenţa art. 215 alin. 4 Cod Penal şi poate avea ca şi consecinţă privarea de libertate de până la 15 ani.

În cazul în care beneficiarul cecului are cunoştinţa, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi poate avea ca şi consecinţă privarea de libertate de până la 1 an. Răspunderea penală, indiferent de situaţia în care beneficiarul cunoaşte sau nu de prezenţa disponibilului, trebuie să intervină, deoarece CEC-ul este un titlu la ordin complet şi formal, care presupune că, prealabil emiterii sale, trăgătorul are provizia bancară de cel putin valoarea CEC-ului, şi, altfel, sistemul platilor prin intermediul instrumentelor bancare ar genera lipsă de încredere şi ar destabiliza sistemul bancar, ceea ce s-ar răsfrânge în mod total negativ în relaţiile financiare dintre persoanele juridice.

Dar, în lumina celor relatate mai sus, emiterea unei file CEC, fără ca aceasta să aibă provizionul necesar, nu este, întotdeauna, temei suficient pentru ca acţiunea inculpatului să fie calificată ca infracţiunea de înşelăciune, atâta timp cât acesta nu a avut intenţia de a induce în eroare pe beneficiarul CEC-ului. Aceasta are o relevanţă deosebită asupra laturii subiective, deoarece infracţiunea de înşelăciune poate fi săvârşită doar cu intenţie, fiind exclusă săvârşirea ei din culpă.

Astfel, dacă pe parcursul cercetării prealabile de către organele judiciare a săvârşirii acestui tip de infracţiuni făptuitorul sau învinuitul face dovada bunei sale credinţe prin încercarea de a preîntâmpina păgubirea beneficiarului instrumentului bancar, prin orice mijloc, precum şi stăruirea în acoperirea prejudiciului cauzat de elemente independente de voinţa lui, acestuia i se poate da neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărirea penală, după caz, el nefiind pasibil de a răspunde penal. De altfel, chiar dacă este înlăturată răspunderea penală în acest caz, acţiunea civilă de recuperare a debitului poate fi realizată de beneficiarul CEC-ului, răspunderea penală necondiţionând răspunderea civilă, în acest caz deja a debitorului.

În orice situaţie, cercetarea penală trebuie completată şi de o expertiză contabilă a societăţii emitente a instrumentului bancar, care să ateste, în plus, buna sau reaua credinţă a făptuitorului sau învinuitului cu privire la factorii externi ce au cauzat neonorarea plăţii.

În mod evident, însă, în momentul în care persoana care a emis o filă CEC sau Bilet la Ordin fără acoperire este găsită vinovată, prin procesul penal se poate cere şi recuperarea prejudiciului total suferit. Bineînţeles, în condiţiile în care cercetarea penală dureaza mai mult, beneficiarul – păgubit poate încerca recuperarea prejudiciului pe cale civilă, prin investirea instrumentului bancar şi realizarea unei executări silite asupra bunurilor emitentului-inculpat, deoarece, în momentul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu vinovăţie, recuperarea prejudiciului, indiferent de forma civilă sau penală, nu înlătură răspunderea penală a inculpatului.

În concluzie, apreciem că statul, prin instituţiile judiciare, trebuie să intervină prompt şi să rezolve cu celeritate acest gen de infracţiuni, deoarece circuitul bancar al CEC-urilor sau Biletelor la Ordin reprezintă, în mare parte, baza plăţilor între agenţii economici şi vicierea acestuia ar avea consecinţe negative în economia ţării.