Pe parcursul derulării activităţilor comerciale de către societăţile comerciale, pot apare situaţii în care unii dintre asociaţi comit anumite fapte, care sunt de natură să perturbe grav activitatea societăţii. În aceste condiţii, dat fiind că activitatea societăţii este blocată, de cele mai multe ori, mijlocul legal pentru remedierea situaţiei, este excluderea asociatului în cauză. Această sancţiune se aplică tocmai pentru a proteja societatea şi interesele asociaţilor.
Legea nr. 31/1990, a societăţilor comerciale, reglementează în mod expres cazurile în care poate fi exclus un asociat, şi anume:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu raspundere nelimitată supus procedurii insolvenţei sau care a devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie, asociatul care, fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în folosul altei persoane, precum şi asociatul care participă, fără consimţământul celorlalţi asociaţi, ca asociat cu răspundere nelimitată, în altă societate concurentă sau având acelaşi obiect de activitate, sau efectuează operaţiuni în contul său ori al altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător;
d) asociatul administrator care comite frauda în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Cazurile de excludere enumerate se aplică asociaţilor din societate în nume colectiv, societatea în comandită simplă sau societatea cu răspundere limitată, precum şi comandităţilor în societatea în comandita pe acţiuni.
Cazurile prevăzute mai sus sunt limitative, neputând fi extinse şi la alte situaţii.
Cele mai multe situaţii întalnite se referă la fraudele comise de asociaţi, modalităţile de dovedire a acestora, deseori, fiind destul de dificile.
Frauda în dauna societăţii presupune orice acţiune sau omisiune săvârşită cu intenţie de către asociatul administrator, indiferent dacă acesta are sau nu atribuţii de reprezentare şi independent de faptul dacă prejudiciul se produce în sfera gestiunii interne sau în raporturile cu terţii. Acţiunea ori inacţiunea frauduloasă trebuie să fie executată cu intenţia administratorului asociat de a obţine un profit, pentru sine ori pentru altul.
Activitatea frauduloasă comisă de un asociat poate consta în încheierea unor acte sau contracte cu terţe persoane, fizice sau juridice, de natură să producă daune societăţii, emiterea de facturi şi angajarea de cheltuieli, neînregistrarea operaţiunilor financiare, inducerea în eroare a terţelor persoane prin atribuirea calităţii de asociat unic, în baza căreia comite faptele de mai sus. Nu poate fi reţinută ca fraudă situaţia în care, prin actul constitutiv sau prin lege, în baza hotărârii asociaţilor, un asociat încheie acte, prelungeşte valabilitatea lor etc.
În vederea iniţierii procedurii de excludere a asociatului, pentru una dintre situaţiile expres prevăzute de lege, oricare dintre asociaţii interesaţi, sau chiar societatea în cauză, trebuie să formuleze o cerere, care va fi soluţionată de instanţa de judecată. Cererea se va formula în baza hotărârii celorlalţi asociaţi. Prin urmare, în privinţa excluderii şi a motivelor se pronunţă în mod exclusiv instantele judecătoreşti, care vor hotărî şi în privinţa participării la capitalul social al celorlalţi asociaţi.
În cazul în care sunt doi asociaţi, iar unul dintre aceştia este exclus, societatea îşi poate continua existenţa sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.
Efectul excluderii asociatului din societatea comercială este următorul: asociatul exclus răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale.
De cele mai multe ori, în practică, s-au semnalat cazuri de neînţelegere între asociaţi, neînţelegeri care îşi au premisa în dezinteresul şi neimplicarea în activitatea societăţii, continuând cu refuzul în mod constant şi cu rea credinţă de a participa la activităţile societăţii, neparticiparea la luarea hotărârilor în cadrul adunărilor generale ale asociaţilor, ajungându-se până la blocarea activităţii acesteia.
În aceste condiţii, dacă între asociaţi există o stare conflictuală gravă, care afectează funcţionarea normală a societăţii, va fi întemeiată acţiunea privind dizolvarea societăţii, iar nu cea de excludere.
De altfel, legea prevede expres faptul că neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii, constituie un caz pentru a solicita dizolvarea. Dacă, însă, adunarea generală a asociaţilor a hotărât dizolvarea societăţii, nu se mai poate solicita ulterior excluderea unui asociat.
În concluzie, procedura de excludere a unui asociat din societate nu este lăsată la aprecierea asociaţilor care doresc acest lucru, în mod arbitrar, ci, în mod obligatoriu, este supusă spre analiza instanţelor judecătoreşti, singurele în măsură să decidă dacă se impune aplicarea acestei măsuri.
Av. Lauriana Burlacu
Bucuresti,
08.01.2009